*Acesta va fi un articol în care mă voi lamenta groaznic. Viewer discretion advised.*
Așa deci. E cam 15 ianuarie cred. Nu? Da. Cinșpe e deja. E deja vreo 2 fără 20 când scriu asta, capul îmi vâjâie puțin de zici ca răcesc (deși eu deja sunt foarte răcită) – ar fi foarte ironic să fie gen ca în Inception, în loc de dream in a dream să fie răceală în răceală. W/E.
Când mă gândesc câte luni mai sunt până la vară îmi vine să înnebunesc. Am nevoie să ies, să mă plimb prin aerul liber. Nu-mi place să stau undeva închisă între niște pereți, indiferent dacă e vorba că sunt acasă sau într-un pub sau în cinema sau la patinoar. Nu vreau spații închise. Și nu vreau să nu mai am timp. De ce mereu când e vara poți să faci orice? Și de ce simt că iarna îmi taie din elan?
Sunt rac, sunt născută vara, la sfârșitul lui iunie. Îmi trebuie soare, căldură multă, apă, trebuie să mă mișc, să simt iarba sub tălpi cum mă înțeapă, să mă ardă asfaltul când mergem la antrenament, să ardă rama ochelarilor. Nu suport iarna, nu-mi place frigul, nu-mi place să am haine multe pe mine. Așa mișto era cum plecam să plimb câinele după ploaie cu Alex, în pantaloni scurți și tricou și hanorac. Era așa mișto să alergăm pe câmp, să îmi pierd șlapii pe acolo.
Iarna... nu pot să fac nimic. Să mă trezesc în fiecare dimineață la 7 fără ceva, sunt ca zombie că nu pot să mă trezesc dacă e beznă, de fiecare dată mă grăbesc să nu pierd autobuzul și nici să nu îl țin pe Alex al meu în frig în scară. La școală mor de frig, ajung acasă și e deja târziu și se întunecă. Plus că mai am teme și alte rahaturi pentru școală care îmi ocupă timpul. Până să îmi dau seama, e 6 și e întuneric și e frig ca în iad.
Și varaaaa. Vara la 6 eram afară de câteva ore și urma să mai stau câteva. La 6 era așa cald și fain; Doamne, așa aș vrea să trăiesc undeva unde e numai vară mereu. Am stat aseară cu Alex și ne-am amintit așa random stuff din vară și câte s-au întâmplat și câte făceam. Am fost și la 7 Scări, am fost la atâtea antrenamente. Stăteam desculți pe asfalt la Parkour, aparatul ardea de la soare. Când ni se făcea cald, mergeam sub un copac la umbră și puneam pătura jos că mereu aveam pătura la noi. Umblam cu sticle de 2 litri de de apă înghețate, în pantaloni scurți și șlapi. Uneori mergeam în Răcădău și intram în fântână și ne băteam cu apă și ieșeam pe asfaltul fierbinte desculți. Mergeam pe câmp la plajă, ne prindea ploaia și stăteam în mijlocul câmpului sub pătură. Alergam cu câinele prin ploaie și o dată ne-am întâlnit cu unii care făcuseră foc pe câmp și stăteau sub umbrele pe lângă el. Fugeam repede la Mobexpert sau în Carrefour și luam Fornetti. Și câte o sticlă de suc. Apoi, mai mergeam pe la terase și beam câte un frappe și o bere (nu eu eram cu berea!). Mergeam în atâtea locuri, mergeam la cinema, în Răcădău, mergeam și luam sandwichuri calde – prea calde pentru vară și făceam clipuri multe cu noi și cu Parkour și tot atât de multe poze. Și au trecut lunile prea repede până a venit toamna.
Și acum o să vină ea iar, vara. Până atunci, o să se întâmple atâtea cu noi. O să dăm examene, o să facem un an, o să mergem iar la cinema și iar la Parkour. Și la vară o să ne batem iar cu apă și nu o să putem dormi de caldură. Dar o să ne pese atât de puțin de asta pentru că vara avem timp să facem toate, nu suntem obosiți și nu avem griji. Și putem să facem tot ce vrem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu