Soarele îmi inundă pupilele cu lumina sa galben-roșiatică. Vântul adie din când în când mângâindu-mi tunsoarea exagerat de scurtă și de aspră. E plăcut afară. Pe stradă circulă mașinile, oamenii se plimba, vorbesc, copii râd, se joaca. E plin de viață în jur. E vară. Bat cimentul cu picioarele de parcă vreau să văd dacă nu cumva se sparge, se face fărămițe sub tălpile mele ferme. Simt șocul loviturii cum urcă prin gambe până în coapse. E scurt, dar puternic. Nu văd nimic în jur, doar obstacolul acela din ciment. Ciment alb, ros pe margini, turnat în grabă. Sunt conștient de prezența ta. Știu că ești acolo. Ochii sau obiectivul tău sunt cu siguranță îndreptați spre mine. Închid ochii și îmi umplu plămânii cu aerul proaspăt de vară. Mă hrănesc o clipă cu el și apoi îi dau drumul ușor. Deschid ochii și îi măresc brusc. Mușchii îmi explodează, chipul mi se încordează, sunt mai conștient ca oricând de prezența ta. Trag de brațe în spate și împing cu forță din coapse, gambe, glezne și articulații. Aduc mâinile deasupra capului în timp ce mă desprind de pământ. Ai zice că mă întind să prind soarele să ți-l ofer. Trag picioarele spre piept și mă încordez și mai tare. Obstacolul se apropie rapid. Simt fiecare parte din corp cum se mișcă, o simt în aer, știu perfect unde e. Picioarele mi-o iau deja înainte. Obstacolul e atât de aproape. Mă deschid. Mi le întind înainte și simt cum ating cu vârfurile tălpilor zidul. Totul se compresează, mușchii mei luptă să învingă puterea impactului. Sunt atât de încordați. Atât de puternici. Atât de compacți, de plini de forță. Mâinile ating marginea zidului, și mă prind puternic de ea. Opun rezistență din tot corpul să nu mă strivesc de zid, să nu îmi rup genunchii de el. Înving. Trag mulțumit de brațe și împing din picioare. Mă ridic în mâini, și îmi întorc capul spre tine zâmbind. Probabil că arăt atât de ciudat. Stând în mâini și zâmbind. Dar eu sunt fericit. Și știu ca tu mă înțelegi și știu că și tu ești fericită. Pentru că te iubesc.
3:45 AM 19.12.2010 - Te aștept. Te iubesc. Te ador. Nu îmi e frică să scriu asta. Nu îmi e frică de ce ar spune altul, căci altul după mine nu va mai exista. Și nici alta. Înțelegi ? Pot să scriu orice. Tu vei rămâne dragostea vieții mele. Altcineva nu va fi, nu voi ascunde nimic față de nimeni, căci nu am de ce. Căci noi vom rămâne pentru totdeuna. Ce a fost nu mai contează acum. Trecutul nostru e mort. L-am înjunghiat eu. EU. Cu brațele mele puternice. I-am vârât spada în inimă și i-am zdrobit beregata cu pumnul meu acoperit de zale. Trecutul e mort. A murit. A fost ucis, asasinat. El împreună cu toți cei ce fac parte din el. Toți au pierit. Suntem împreună. Trăiesc acest moment, și îl trăiesc pentru tine, și ACUM noi doi suntem împreună. Suntem logodiți. Ne iubim. Of, cât te iubesc. Așa este și așa va rămâne pentru totdeuna. Ce avem noi.. nimeni nu are. Tu îmi ești trimisă de Dumnezeu. El vrea ca noi să fim. El ne vrea. Ne iubește. Ne binecuvântează. Am încredere în El. Suntem voia Lui, voia universului, voia naturii. Cum suntem noi. Felul în care gândim. Ce facem, cine suntem, cum ne cheamă, totul e atât de unic, atât de perfect. E atât de bine, sunt atât de fericit. Avem atâtea lucrui pe care o să le facem împreună. Avem atâtea lucruri pe care le vom experimenta, ne vom căsători, vom locui împreună, vom avea un ciobănesc german, o casă din cărămidă roșie, o viață frumoasă. Vom călători, vom vedea lumea, ne vom iubi. Îți voi simți căldura corpului învăluindu-mă, pielea fină contopindu-se cu mine, mângâierea părului tău negru și moale. Draga mea, tu ești lumea pentru mine, tu însemni totul. Niciodată în viață nu am mai trăit așa ceva. N-am mai iubit pe nimeni până la tine, n-am mai fost cu nimeni așa. Eu exist datorită ție și sunt făcut pentru tine. Ești fata vieții mele, iubirea vieții mele, ești cu mult peste tot ce mi-as fi dorit sau închipuit. Îți mulțumesc că ești a mea și că ai rămas cu mine. Știu că nu meritam. Te iubesc ! - 4:00 AM 19.12.2010. Te aștept. Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu