Sau metoda “Buzunarele de-ți sunt pline,/Vino sa le verși la mine”. Cât timp iubitul meu gamer practică uciderea unor camperi în Call of Duty: Modern Warfare 2 (ehee, am reținut tot titlul, ce știți voi :> nevasta conștiincioasă), mi-am amintit de ceva ce am vrut de foarte mult timp să povestesc. Am avut un draft despre cina noastră de Crăciun până de curând pe desktop și nu am reușit să termin povestea și am șters-o până la urmă. Am vrut să povestesc de afinitatea noastră pentru un anume loc de multe ori, dar viața mea ocupată de orice altceva în afară de scris pe blog decât foarte rar nu mi-a permis această indulgență.
Da, bineînțeles că e vorba de McDonald’s! Atunci când ne simțim foarte înstăriți (sau mai bine zis, sunt prea grei banii în buzunar ca să îi mai cărăm după noi și tre’ să îi deșertăm undeva) mergem la Mc. Așa a fost cazul și ieri. Zi frumoasă, soare afară, și al meu vine cu propunerea să mergem în Mc în centru cu niște prieteni ceea ce a fost chiar binevenit că nu mai ieșisem în oraș de mult timp și chiar mă plângeam că “nu mai avem și noi poze noi, cei fotogenici și frumoși, mă puiule :(”. Așadar, ocazie numai bună să împușcăm mai mult de doi iepuri dintr-un singur foc.
Ajungem în centru, ne întâlnim toți 4 și ne îndreptăm cu pași greoi spre Mc, dar fiind faptul că încă mai aveam bani la acel moment. Înăuntru, aglomerația binecunoscută a oamenilor disperați că banii sunt prea grei și le atârnă în buzunare, printre care și noi. Sarcina mea este, ca de fiecare dată, să comand. Normal, după ce îi povestesc alui meu ce mai au ăștia prin meniu. Răspunsul lui după ce îi spun ce mai au pe acolo este cam același de fiecare dată: “Vreau ce e mai mare și Fanta. Ah și un McFish că mi-e cam foame”. Deci, două meniuri Big Mac (unul mare, unul mediu că doar nu fac Parkour să am pătrățele) plus McFish-ul care avea să îi stingă foamea stridentă iubitului meu. Vă spun, îl invidiez de nu mai pot. Mănâncă, la propriu, TOT ce vrea și în orice cantitate vrea. Și nu se vede, dom’le, nimic pe el. Eu dacă mă văd mai întâi slabă primele 5 secunde când mă uit în oglindă, după aceea parcă mă dilat, nu alta. Nu îmi place să mă uit în oglindă că zici că iau proporții cu cât mă uit mai mult, deși am tot slăbit.
Dar pentru ce ar fi bun McDonald’s decât pentru a ruina stilul de viață sănătos al unor persoane ca mine. După ce o săptămâna nu mănânci decât foarte puțin dimineața și la prânz și te inunzi cu apă de zici că ești pepene, o masă la Mc mă face să mă uit după câteva ore în oglindă și să spun “Aoleu, deja se vede!”.
Dar revenind… după ce achităm 38 de lei la casă, ceea ce m-a făcut să mă uit cruciș, ne luăm ditamai platoul și mergem la o măsuță pe care șoricarul meu ar considera-o cam mică pentru bolurile lui și ne așezăm frumușel. Singurul mod în care puteai să stai comod la masa aia era ca eu să țin picioarele pe lângă picioarele lui Alex și să ne ținem și de mână peste masă după ce am mâncat, ceea ce nu mi-a displăcut cam deloc :D. După cam jumătate de oră se termină mâncarea de pe masă, evident eu rămânând ultima că doar mă respect și după ce al meu s-a strâmbat cumplit după ce a mâncat McFish-ul și a jurat că nu va mai cumpăra niciodată așa ceva.
Când să ne pregătim să plecăm că deja stăteam de vreo 2 ore acolo, Alex al meu zice că el mai vrea ceva că lui îi e prea foame. Să recapitulăm: Big Mac, suc mare, porție de cartofi mare, McFish și acum un McChicken. Și în timp ce savura el sandwich-ul, zice “Așa da, mă :X”, ca și cum toată foamea lui s-a stins cu un simplu McChicken. Notă finală pentru McDonald’s: 41.5 lei. Deci din alocație mai avem 50 de bani rămași. Dar nu disperați! Eu mai aveam vreo 3 lei rătăciți prin portofel, iar al meu o miraculoasă bancnotă de 10 lei. Și cum noi nu ne săturăm să ne cheltuim banii, ajungem ca prin minune în Blue Train și după ce ni se spune că nu puteam să comandăm aia că nu are pe stoc, cafea nu că nu are cum să o încălzească și probabil nici pahare dacă îi cereai nu mai avea, ne luăm un ceva care după aceea ne-a făcut peste măsură de fericiți pe toți dintr-un motiv care nu se va scrie aici, dat fiind că încă suntem cam minori. Încă 12 lei topiți aici și am plecat spre casă veseli și sătui. Aah, și am reușit să ne facem și pozele pe care le-am cerut eu de atâta timp :D.
Înainte de Crăciun, când am căutat peste tot cadouri pentru ai noștri și noi am hotărât că mai bine ne luăm împreună cadouri, am ajuns la concluzia că mai bine mergem la Mc și ne plătim reciproc meniurile. Ne-am luat același meniu amândoi :)). Ne-am dus în Carrefour și am pus cumpărăturile pe scaune și ghiveciul rozz cu floarea rozz pe masă, lumină romantică de la neonul de deasupra și cina ușoară de la McDonald’s pe masă... și acolo au dispărut banii pe care credeam că i-am economisit că am alergat toată ziua după cadouri. Totuși a fost cel mai frumos cadou de Crăciun, fără nicio glumă.
Ce ironic că acum a început o melodie pe radio care se potrivește perfect cu ceea ce am scris aici. Am mai rămas cu 10 lei pe card pe care sper să reușesc să îi investesc în ceva util că dacă nu, ne-am fript :)). Eh, evident spunem că nu mai mergem la Mc acum foarte mult timp... până data viitoare când o să fim iar prea bogați să suportăm chinul banilor. Că doar vorba aia:
“Man I feel like money
They're attracted to me
They come around like honey
Cus I'm fly like a bee” gen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu